Cu ajutorul finanţării europene şi a proiectului iniţiat de primărie se restituie Iaşului nu numai o clădire patrimoniu ci şi una dintre instituţiile mai vechi ale municipiului. Înfiinţarea Muzeului Municipal este o reeditare a instituţiei care a funcţionat la Iaşi în perioada interbelică.

Muzeul Municipal Iasi - arhiva foto

Muzeul Municipal Iasi – arhiva foto

Începuturile Muzeului Municipal – perioada interbelică

În 1920 este înfiinţată Societatea istorico-arheologică „Muzeul oraşului Iaşi” care va începe să funcţioneze într-o clădire, astăzi dispărută din curtea Mănăstirii Golia. Timp de peste 10 ani, istorici şi oameni de cultură ieşeni reuşesc să strângă un patrimoniu impresionant.

În timpul primarului N.C. Negruzzi s-a considerat că Iaşul ar avea nevoie de un nou aşezământ cultural, un muzeu municipal. Cel care a pus bazele muzeului a fost Gheorghe Ghibănescu, istoric, genealogist şi filolog român, membru corespondent al Academiei Române. muzeu municipal detaliu ornamenteAcesta a formulat o cerere către Preşedintele Comisiei Interimare, M. Negruţi în ziua de 13 septembrie 1920 prin care propune înfiinţarea unui muzeu municipal „care să cuprindă în el tot ceea ce interesează Iaşii şi prin el Moldova întreagă”. Se pun astfel bazele Societăţii istorico-arheologice numită „Muzeul oraşului Iaşi”. Chiar din cererea de înfiinţare se schiţează o structură instituţională complexă: o societate culturală care să aibă în subordine un muzeu, o bibliotecă şi o publicaţie proprie. Ghibănescu, la cererea primarului, a numit pe viitori colaboratori, care au luat parte la redactarea Statutelor Societăţii: O. Tafrali (întemeietorul Muzeului de Antichităţi al Universităţii, 1916, profesor de arheologie), Sever Zotta (directorul Arhivelor Statului, publicist şi genealogist), N.A. Bogdan (autorul monografiei Iaşilor, 1904, 1913) şi M. Costăchescu (editor de documente slavone şi cercetător). Consilul local şi-a dat acordul prin decizia 202 din 24 septembrie 1920.

În curte la Golia

Muzeul a fost instalat, la începutul anului 1921 într-un imobil din curtea Mănăstirii Golia, astăzi dispărut. Clădirea fusese construită la finalul secolului XIX şi găzduise până în 1907 Externatul Secundar de fete „Oltea Doamna”. Parţial distrus de un incendiu, imobilul este acordat Societăţii Invalizilor de Război şi este reparat, ca mai apoi să găzduiască Muzeul Municipal.

Exponate preţioase

Patrimoniul muzeului, iniţial constituit doar din ceea ce s-a putut recupera din vechile colecţii ale Academiei Mihăilene, ale Cabinetului de istorie naturală de pe lângă Societatea de Medici Naturalişti la care se adaugă donaţiile succesive ale Primăriei, avea cu vremea să cuprindă o serie de valori de importanţă naţională. În cadrul muzeului vor fi reunită arhiva primăriei de la începuturile sale din 1832, o colecţie impresionată de monede, acte, tablouri şi obiecte personale.

Din martie 1921 avea să fie publicat şi primul număr din Buletinul Muzeului Municipal Iaşi Ioan Neculce. Buletinul, ce avea un profi istoric – arheologic, îşi propunea să valorifice prin tipărire documentele privitoare la istoria vechii capitale a Moldovei despre locuri, personalităţi, lucruri: „acte de proprietate urbană, inscripţiile de pe la biserici, de pe icoane, veşminte, odoare, clopote şi morminte, notiţele de prin cărţi; ştirile despre Iaşi din cronicari şi călători străini… Apoi actele cari vorbesc de aşezăminte vechi ale Iaşilor şi ale ţării: bisericile, breslele, clasele sociale… Cu acest plan de activitate pentru toţi cei grupaţi în juru-ne, păşim la acţiune cu credinţa nestrămutată de veacuri că mult pot face puţini buni împreună”. Societatea funcţionează până în preajma anului 1934, când, sub auspiciile gravei crize economice încetează finanţarea, iar patrimoniul ajunge la arhivele statului sau în colecţia diverselor muzee ieşene.